Supranumită și "Aurul verde al planetei" - pădurea - atât de prezentă în poeziile Eminesciene și în basme, atât de pomenită în poveștile de iarna. Încă din copilărie ne amintim cum cea mai mare plăcere era să ne plimbăm prin pădure, să respirăm aerul poaspăt și să ne încântăm privirile cu frumusețile oferite de natură.

 

   Poate ați auzit în jurul dumneavoastră oameni care spuneau ”merg să mă plimb în pădure și să respir aer curat”, da așa este, în pădure respiri aer curat deoarece pădurea este o “uzină vie” care produce oxigen. Aproximativ 2/3 din oxigenul consumat de oameni, animale, în industrie sau agricultură, este preluat din atmosfera.

 

   Colindând țara în lung și lat vedem dealuri frumos împădurite cu podoaba nestemată care îșî poartă cu demnitate numele de Aur verde. pădurea, din orice unghi o privești formează un tablou prețios, care din păcate în zilele noastre este din ce în ce mai mâzgălit de pictori nepricepuți.

 

   Scriem rânduri pe hârtie, scriem cărti sau manuale dar, ne gândim de unde oare avem noi banala foaie pe care ne împrăștiem gândurile? Prin câte procese trece și din ce se procură? E iarnă și e frig...și vrem căldură!  Toate ne sunt oferite de pădure.

 

   Să facem o călătorie în timp și să vedem importanța aurului verde în timpurile străvechi. La început a fost adăpost și sursă de hrană atât pentru animale cât și pentru om. Alături de argilă și piatră oamenii au învătat să confecționeze arme de vânătoare și unelte utile pentru traiul de atunci. Treptat au început să construiască locuințe iar după ce s-a descoperit focul, lemul oferit de pădure a contribuit la pregătirea hranei.

 

   Să revenim la vremurile noastre și să analizăm puțin situația actuală a aurului verde care  ne oferă atât de multe facilități. La fel ca și în timpurile de mult trecute, pădurea ne oferă și azi hrană, lemne sau fructe. Trăim într-o eră a tehnologiei și încercăm să implementăm atât de multe sisteme care, deși sunt utile traiului de zi cu zi, poluează și produc un dezechilibru în mediul înconjur

ător. fără solicitare, într-un mod voluntar pădurea ne ajută și ne împrospătează aerul.

 

 

   Aurul verde care ne înconjoară este în pericol. Se pierd zeci de hectare de păduri, defrișările masive duc la dispariția unui întreg ecosistem, produc dezechilibru în compoziția solului sau inundații.

 

   Efectuate fără o replantare sau regenerare, defrișările produc efecte devastatoare. De mici am fost învătați la școală să respectăm natura, să îi oferim locul care i se cuvine. Știm cu toții că forțele naturii sunt cele mai periculoase și necontrolabile. Prieten bun cu noi, codrul ne oferă atât de multe fără a avea mari așteptări în schimb, el cere doar respect și puțină atenție.

 

   Dacă cele citite mai sus nu v-au convins ca “țara noastră aur verde poartă” vă propun un mic exercițiu de imaginație. Gândiți-vă la o după-amiază relaxantă și însorită. Vi se face dor de o plimbare prin pădure, să ascultați cântecul păsărilor și să  priviți razele soarelui scaldate printre ramurile copacilor. Porniți entuziasmați spre locul știut de dumneavoastră și găsiți brusc o lume din piatră, rece, obscură deloc similară ce ceea ce știați că veți găsi acolo. Care este sentimentul care vă cuprinde?

   Dacă nu respectăm aurul verde care ne înconjoară aceasta este imaginea în care se va transforma tabloul superb care ne este încă înfătișat de pădure.

 

    Împreună spre o lume mai bună, vom repicta coamele dealurilor cu bogăția aurului verde!