Plantare - etapele și zonele favorabile

 

     

 

   În ultimele decenii s-au pierdut hectare întregi de păduri. Defrișările masive au dus la despădurire iar suprafețele rămase fie au fost folosite în scopuri agricole, fie pentru expansiune urbană sau pur și simplu au fost lăsate în paragină. În urma despăduririi se produce un dezechilibru al mediului înconjurător, deoarece aceasta ajută la circuitul hidrologic, păstrează și îmbunătățește calitatea mediului și ajută la reglarea temperaturii.

 

   Dacă te gândești să dezvolti o afacere în acest sens, îți stăm la dispoziție cu uneltele necesare acestui proces de la A la Z.

   Pentru a-ți face o idee despre cum se plantează o pădure te invităm să citești rândurile de mai jos și să descoperi un adevarat izvor de profit pe care îl creezi tu, etapă cu etapă.

 

    În procesul de plantare silvicultorul trebuie să acționeze cu maximă pricepere și îndemânare și să respecte condițiile presupuse de această activitate. Primii pași sunt solul, regiunea și proiectul. Acestea trebuie adaptate în funcție de ce pădure dorești să plantezi. Solul trebuie pregătit corespunzător, se va ara și se va discui corespunzător pe toată suprafața, se va porționa corect astfel încât procesul de plantare să fie uniform și structurat.

 

   Puieții sunt “viața” care se conturează în adăncul pământului proaspăt pregătit. Aceștia trebuie să fie de bună calitate, viguroși și sănatoși. până la faza de plantare puieții trebuie să fie transportați și depozitați. Aceste acțiuni se vor face cu mare atenție și grijă, se vor transporta în condiții de siguranță, fără ca rădăcinile acestora să fie afectate.

 

   Puieții recomandați pentru plantare sunt de trei tipuri, în funcție de mărimea lor:


  •  talie mică
  •  talie mijlocie
  •  talie mare (arborii)

  

    Puieții de talie mică sunt cei mai potriviți pentru împădurirea terenurilor forestiere, pentru reîmpădurire sau pentru a instala sau reinstala o vegetație forestieră. puieții de talie mică suportă cel mai bine transplantarea, adică mutarea lor din pepiniere în noul mediu în care urmează să se dezvolte. Aceștia nu necesită atenție suplimentară după plantare și aici ne referim la udarea lor permanentă, lucru care ar fi aproape imposibil în cazul unor împăduriri masive, unde numărul puieților este de ordinul miilor sau sutelor de mii.

   Aici putem să observăm deja evoluția firească a două procese biologice care favorizează creșterea și dezvoltarea puieților într-un mod natural și anume absorbția apei și evapotranspirația.

  Primavara, după ce s-a executat plantarea, indiferent dacă procesul de plantare s-a desfășurat toamna, puieții “încep să prindă viață”.  Se produce procesul de fotosinteză și astfel planta devine o “fabrică automatizată vie”, își ia energia necesară de la soare, absoarbe dioxidul de carbon și produce oxigen iar prin acest proces crește și se dezvoltă firesc și natural. Fără aportul de oxigen generat de vegetație, viața pe pământ ar fi imposibilă.

 

   Pentru ca planta să trăiască, dintre cele două procese prezentate mai sus absorbția și evapotranspirația, absorbția trebuie să fie mai puternică, deoarece dacă planta elimină mai multă apă decât absoarbe aceasta riscă să moară, apare procesul de ofilire iar dacă procentul de apă scade sub un anumit nivel planta moare, acesta fiind un proces ireversibil. Acest fenomen este denumit și "secetă fiziologică".

 

   Pentru a evita acest lucru este indicat ca după scoaterea puieților din pepinire și până în momentul plantării, aceștia să aibă parte de un tratament adecvat. Să aibă rădăcini stufoase și foarte bine dezvoltate iar locul de depozitare să fie astfel proiectat ca puieții să fie feriți de razele soarelui sau de vânt astfel evităm pierderea apei din “corpul” lor. Regulile de mai sus sunt valabile și în momentul transportării puieților în locul de plantare.

 

   În cazul în care zona în care se execută lucrarea este secetoasă, se recomandă tăierea tulpinilor, acestea se tau în plan orizontal la 1-2 cm deasupra coletului, această acțiune reduce procesul de evapotranspiratie.

 

   Trebuie știut faptul că nu se retează tulpinile rășinoaselor (molid, brad, pin) sau a speciilor de foioase al căror tulpină au măduvă (soc, cenușer, etc.).

 

    Puieții de talie mijlocie sunt puieții care au o inălțime medie între 1,5 și 2, 5 m, cu rădăcina bine dezvoltată.

 

    Puieții de talie mare (arborii) sunt copacii obișnuiți pe care îi vedem în păduri sau parcuri. Mutarea acestora într-o altă zonă necesită o muncă meticuloasă și implică costuri destul de mari fiind nevoie de dotări corespunzătoare și o anumită tehnică de plantare.

 

   Arborii se transplantează în cazuri excepționale precum amenajarea parcurilor, zonelor administrative sau a zonelor verzi.

 

   Puieții pot să fie procurați de la direcțiile silvice al ficărui județ din structura Regiei Naționale a pădurilor-Romsilva sau de la producători.

 

     În momentul plantării avem nevoie de :

 

  

          Arbori                             Flori                         Iarbă                         Arbuști

                                                     

 

 

    Dacă avem puieții mutați la locul plantației se începe plantarea propriu-zisă, se fac gropile necesare așezării și fixării puietului. Dacă se plantează puieți de talie mică, dimensiunea recomandată a gropii trebuie să fie de 30/30/30 cm iar dacă se plantează plop sau salcie 60/60/60.

   Dacă se plantează puieți cu balot de pământ la rădăcină groapa trebuie să fie puțin mai mare decât balotul. Logic vorbind, groapa trebuie să fie suficient de mare pentru ca puietul să “stea confortabil” iar rădăcinile să nu fie înghesuite.

 

   Pământul care se scoate din groapă se așează după plantarea puietului în jurul acestuia. Pământul trebuie să fie curat, fără pietre sau elemente care pot afecta evoluția puietului.

   La plantarea puieților de talie mare, aceștia trebuie fixați în momentul plantării printr-un tutore introdus în groapă împreună cu puietul.

 

   Dorim să plantam o pădure! Dar oare știm cărei specie care habitat i se potrivește? Vă prezentăm mai jos un tabel cu specia și habitatul caracteristic.

 

 

ZONA GEOGRAFICĂ

 

SPECIILE RECOMANDATE

 

MUNTE

 

Molid, Larice, Brad, Anin verde, Platin de munte

 

DEAL

 

Tei, cireș, Gorun, Fag, Stejar, salcâm, glădiță

 

CÂMPIE

Stejar pufos, Stejar roșu, salcâm, Platin de câmp, Stejar brumariu, glădiță

LUNCILE RÂURILOR

LUNCA ȘI DELTA DUNĂRII

 

Plopi euroamericani, Plopi indigeni, salcie, Anin negru

 

   În funcție de natura degradării terenului și de etajul fitoclimatic, este indicat să plantăm următoarele specii:

 

   Terenuri ravenate

salcâm, sălcioară, cătină roșie, cătină albă, anin alb, anin negru, anin verde

Conuri de dejecție și aterasamente

plop negru, plop euramerican, salcie, anin negru, sânger, pin

Terenuri moderat pluviodenudate

stejar, salcâm, glădiță, arțar, lemn câinesc, frasin, măr și păr pădureț, sânger, corn

Terenuri puternic și foarte puternic pluviodenudate

salcâm, glădiță, pin, sălcioară, anin, mojdrean, vișin turcesc, sălcioară, cătină albă, lemn câinesc

 

 

 

 

 

  Terenuri nisipoase

Coame de dune: pin, mălin, lemn câinesc, cătină albă, alun

Coaste de dune: pin silvestru,pin negru, salcâm mălin, lemn câinesc, soc, alun

Pale de dune: salcâm, stejar, mălin, jugastru, arțar, soc, lemn câinesc, scumpie,

Depresiuni deschise: plop euramerican, plop alb și cenușiu, anin negru, sânger, calin

Depresiuni inchise(cu apa stagnanta): anin negru, plop alb

Interdune salinizate : anin negru, plop chinezesc, sălcioară, cătină roșie

 

 

 

 

   Terenuri fugitive

Râpi de desprindere: anin negru, anin alb, cătină albă, amorfă, anin verde

Stațiuni cu soluri intacte: pin, platin, frasin, cireș pădureț, vișin turcesc, lemn câinesc, sânger, cătină albă

Stațiuni cu soluri frământate și cruzite: anin negru anin alb, pin, platin, frasin, mojdrean, lemn câinesc, sânger, cătină albă

Stațiuni cu soluri înmlăștinate: anin negru, anin alb, salcie albă, plop alb,sânger, răchită roșie

Stațiuni cu soluri salinizate: sălcioară, plop alb, ulm de Turkerstan, cătină roșie, cătină de garduri,

Depozite de grohotiș: pin negru, pin silvestru, mojdrean, corn, sânger

 

 

Terenuri sărăturate

Arbori: arțar tătăresc, castan porcesc, cenușer, dud, glădiță, pin negru, plop alb, plop chinezesc, sălcioară, salcâm japonez, ulm de Turkerstan, corcoduși, Koelreuteria paniculata,

arbuști: cătină roșie și albă, Halimodendron halodendron

 

   Efectuat corespunzător și respectând regulile prezentate mai sus procesul de plantare trebuie să decurgă simplu iar efectele vor începe să se vadă în timp. Evident, după plantare lucrarea nu trebuie abandonată. Se cer o serie de lucrări de întreținere, în funcție de natura plantației.